O aștept de-o viață…
Visam să îmi apară în față,
să o privesc cum mă învață
să-mi scriu norocul în prefață,
să-i mulțumesc că mă răsfață
c-un semn ce poartă o povață.

S-a tot ascuns de mine ca o hoață,
dar uite că-ntr-o bună dimineață
ghici cum și unde-am dat de ea?!
Am prins-o astăzi când se încălzea
pe marginea adâncului din ceașca mea.
Da, da, este chiar ea:
o  cu gust de scorțișoară, iubire și cafea.