Mult timp din viață mi-a fost teamă de Îmbrățișare. Deși mi-o doream.
(pre)Simțeam, probabil, că în unele îmbrățișări, noi oamenii, ne putem pierde.
Am priceput , între timp, că tot în îmbrățișări ne putem regăsi.
Ne putem regăsi părți de suflet pierdute, părți de corp neglijate, părți de viață netrăită în esența ei, părți magice din noi în care am uitat să credem ori în care nu am crezut niciodată.
Această firavă culegere de texte este un elogiu adus îmbrățișării.
Un amestec de proze scurse, panseuri, postări din blogurile mele, pagini de jurnal, fragmente și scene din romane începute, neterminate, nepublicate încă.
Texte în cuprinsul cărora se regăsește, măcar o dată, cuvântul ”îmbrățișare”.
Un elogiu adus Îmbrățișării.
Un manifest în favoarea Îmbrățișării.
Într-o lume care, din ce în ce mai mult parcă, are tendința de a-și trăi existența în mediul on-line, aceste câteva exprimări scrise sunt un manifest pentru a renunța la folosirea excesivă a îmbrățișărilor virtuale, care au devenit un surogat al Îmbrățișării reale.
Este o carte-pledoarie pentru reîntoarcerea la bucuria și firescul naturii umane de a ne îmbrățișa unii pe alții folosindu-ne brațele, apropiindu-ne inimile, simțindu-ne căldura, mirosul și vibrația trupurilor.
adya C
Adya C 