…nu a fost dragoste la prima vedere.

Mai întâi am privit-o plictisită,

prea albi obrajii ei, atât de albi,

de parcă degetele soarelui

ajung prea rar să îi atingă.

Apoi am privit-o îngândurată

într-o zi când chipul ei parcă se amesteca

cu amintirea chipului tău

și cu toate închipuirile mele.

A treia oară am privit-o în treacăt,

grăbită să aleg dintre mai multe poze, una

care să-mi facă pe furiș cu ochiul

și prin ceva-ceva să mă atragă.

Am mai privit-o într-o zi când mi-era frig,

atât de frig încât, ca să mă încălzesc,

am pus în jurul ei câteva pături

cu pete multe, mici și colorate.

M-a privit adânc-adânc în ochi,

încât parcă-parcă toată m-am topit.

Ca să nu vadă că mă pierd cu firea,

am început să-i număr ochii… și-am zâmbit!

Prin cele 12 geamuri casa asta vede atât de clar

cum, când, unde și de cine m-am îndrăgostit.

De ce ? Ah, despre asta nu avem habar…

…dar uneori nu este de știut, doar de trăit…

The House with 12 Eyes. Acrilic on canvas, 50/50, knife technique, adya C, 25.11.2022.

Painting based on photo. Tkanks to the photographer (R.W.H) for inspiration.