și ieri și astăzi,

cât Carul Soarelui a dat lumii roată

o dată și-nc-o dată,

eu m-am plimbat pe strada colorată

cu multe vise și câteva umbrele

aduse, de aceeași ploaie, laolaltă.

Dintr-un cerc prea plin am decupat

doi colți cam șubreziți de haos,

ca să-i lipesc acum mai ordonat

pe-o inimă-nmulțită c-un pătrat.

Și într-o doară am mai învățat

că uneori pentru a (ne) (re)crea

prețul este un schimb de ton

sau poate renunțarea la ceva.

Așa voi da

tăciunele pe-o acadea,

frunzele toamnei

pe un cer fără perdea,

o creangă goală

pe un ceas de mucava,

și-o să primesc, c-un zâmbet, dreapta ta,

de-o fi să poposească mâine

-sau poimâine-

neanunțată, peste stânga mea

• Versuri și imagini: adya C. (colajele au fost realizate în atelierul de la UNARTE – unul din laboratoarele de alchimie interioară în care am șansa să… devin cine sunt și să îmi asum curajul de a fi cine devin)
• Cu Recunoștință, mulțumesc tuturog ghizilor, mentorilor și altor călători întâlniți pe calea ființării și devenirii mele