Din ce în ce mai necitită cartea-n care scrie

despre Penelopa ce-l așteaptă pe Ulise-acasă.

Covor de frunze roșii presărate peste prag

și-un strat de dor ascuns sub praful de pe masă.

Ușa cu clanță veche deschizându-se ușor

precum o floare rară după ploaia deasă.

Și-atâtea fire albe încurcate-n cusătura bluzei

de care mă dezbrac tăcut, ca să îți fiu frumoasă.

Aceeași odisee, alte timpuri…