Ne lăsăm atinși de priviri, de zâmbete, de sunete, de razele soarelui, de ploi, de suflarea vântului. Unele atingeri lasă dâre murdare pe trupul nostru sau în sufletul nostru. Altele ne lasă urme luminoase.
Unele atingeri ne vindecă. Ne repară fisurile vizibile sau invizibile. Ne pansează rănile mai vechi sau mai noi. Ne adună laolaltă bucăți ale ființei noastre împrăștiate, de-a lungul timpului și de-a latul drumurilor vieții noastre.
Unele atingeri ne aduc mai aproape de noi înșine.
Dedic această lucrare Atingerii care mi-a reparat inima. Inimă care și-a regăsit, de curând, Acea parte. Partea care mă întregește. Parte… îndrăgostită de Arte.
Cu Recunoștință

Pingback: Decalogul Bucuriei de a Fi — de la Adya C – Criofeerie